Pașaport pentru Sport

 

 

 

 

 


Fundația Nadia Comăneci lansează în această toamnă proiectul «Nadia Sports Experience». Proiectul își propune creșterea interesului pentru sport și pentru activități de mișcare în aer liber, pentru copii și întreaga familie, familiarizarea copiilor cu diferite discipline sportive, precum și identificarea și selectarea unor copii cu potențial sportiv.
Primul eveniment din cadrul acestui proiect va avea loc în acest weekend, 22-23 septembrie a.c., între orele 10.00 și 14.00, în Parcul Sebastian din Capitală, la eveniment urmând să fie prezentă și Nadia Comăneci.
Evenimentul se adresează copiilor de 7-11 ani (clasele primare: pregătitoare – clasa a IV-a) și este organizat de Fundația Nadia Comăneci în parteneriat cu Primăria Sectorului 5, Centrul Cultural și de Tineret “Ștefan Iordache” și Clubul Sportiv Școlar Steaua București.
În cadrul evenimentului, copiii vor participa la activități specifice a 10 discipline sportive (gimnastică, atletism, handbal, baschet, tenis de masă etc), dar și diferite activități distractive pentru întreaga familie.
Copiii care dovedesc aptitudini pentru o anumită disciplină sportivă intră în baza de selecție a Clubului Sportiv Școlar Steaua. Parte dintre copiii care încep propriu-zis practicarea unei discipline sportive în cadrul clubului sportiv vor beneficia de o sponsorizare pentru practicarea sportului respectiv, sponsorizare acordată pe durata unui an, în cadrul proiectului «10 pentru sport!» al Fundației Nadia Comăneci.

Confirmare și detalii suplimentare la 0741.199.600 și office@nadiacomaneci.eu.

 

George Costea: „A.I.D.V.A. – cu și despre ea”

Când mergi la un prieten la vernisaj, e dificil să fii obiectiv. Ai certitudinea că toate creațiile sunt cele mai cele, o desfătare adevărată pentru toate simțurile conștiente sau subconștiente. Numai că în acest caz, impresia formată este un obiectivă, dat fiind faptul că oricare vizualizator – fie și unul neavizat într-ale creației artistice, percepe totul ca pe un val de senzații copleșitoare. Iată mai jos o opinie avizată, care vine chiar de la Mimi Necula, cea care a înțeles, poate, cel mai bine, ce-a vrut să spună autorul.

«„AIDVA – cu și despre ea” este titlul pe care l-a gândit artistul plastic George Costea – și nu singur, ci împreună cu EA, femeia prezentă în viața și în preocupările omului și pictorului. Numele expoziției este un joc de cuvinte, de acronime, ce poartă în el o întreagă înlănțuire de sensuri, în strictă legătură ce sentimentele, cu emoțiile, cu trăirile cele mai frumoase, cu iubirea. […] George Costea ne propune nu atât o cronologie a vârstei femeii, cât, mai ales, a stării acesteia.
Vedem uneori o EA inocentă – un copil pentru care starea interioară devine elementul central ce contrastează cu exteriorul – o tristețe și o apăsare interioară suprapusă pentru o ținută elegantă, delicată a une unei balerine.
În cele mai multe vedem femeia senzuală, care intrígă și provoacă, femeia care nu doar atrage privirea, ci și induce stări și emoții privitorului. E un joc, în egală măsură, de învăluire și dezvăluire.
George Costea nu ne propune o dezgolire a femeii, ci o îmbrăcare a acesteia cu o multitudine de sentimente, stări, intenții…
Este portretizarea unor stări, mai mult decât a unor individualități.
E O IMAGINE COMPLEXĂ ȘI COMPLETĂ A SEDUCȚIEI.
Dacă am început cu inocența copilăriei, cu acea puritate și veridicitate a sentimentelor, nemascate, ajungem la maturitatea ce aduce cu ea o anumită înțelepciune , dar și agerime a privirii și a simțirii, surprinsă magistral într-un portret al unei bătrâne ce înțelege și trasmite totul dintr-o privire.
Ochii, de alftel, sunt cei care te fascinează la picturile lui George Costea pentru că în aceste priviri pictorul a imprimat intenția și starea fiecărui personaj.
Spuneam la început că expoziția a fost gândită că un joc în care noi toți participanții suntem invitați să întrăm. În aceste sens al descifrării unei stări a fiecărui personaj întruchipat de pictor, a gândit cuvinte – adjective, definiții ale unor emoții, sentimente umane pe care suntem invitați să le asociem lucrărilor, pentru a crea o meta descriere celei propuse de către Pictor, pe pânză.»
Expoziția „AIDVA” vă așteaptă la Cercul Militar, până pe 10 septembrie.

În curând: «Alegorie» – expoziție de mozaic, semnată Raluca-Ioana Enăchescu

În perioada 13-25 septembrie 2018, Primăria Capitalei prin ARCUB organizeză la Hanul Gabroveni – Sala Arcelor, expoziția de mozaic ,,Alegorie”, semnată de Raluca-Ioana Enăchescu. 
Născută în anul 1974 în București, absolventă în anul 2000 a Universității de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu’’ din București, specializarea Arhitectură, cu studii aprofundate de pian în perioada copilăriei (Școala de Muzică și Arte Plastice nr. 2, București), Raluca-Ioana Enăchescu și-a început activitatea în domeniul artelor plastice la sfârșitul anului 2014 în cadrul Școlii de Artă București, sub îndrumarea artistului plastic Elena Borundel. În ultimii patru ani a avut o intensă activitate artistică, atât pe plan creativ, cât și pe plan expozițional: prima expoziție personală în anul 2017, 3 expoziții de grup în Italia (Taranto, Pisa, Treviso), 22 expoziții de grup în București, 2 expoziții de grup în țară și 3 vernisaje în scop caritabil. Printre cele mai importante participări se numără: prima expoziție personală ,,Anotimpurile creației, căutări de început’’ (2017, Galeria Occidentului), Salonul Anual de Artă Plastică Religioasă și Restaurare (2018, Muzeul Național al Satului ,,Dimitrie Gusti”), Salonul de Artă Medievală (2017, Biblioteca Națională), ,,Masca și perla’’ (2018, Palatul Parlamentului) ,,Arta de a fura timpului o clipă’’ (2017, Galeria Romană), Salonul Național de Artă Plastică ,,Atitudini Contemporane’’ (2018,Galeria,,Victoria’’, Iași), Bienala Internațională de Artă ,,Arca di Noe” (2017, Castelul Aragonesse, Taranto, Italia), ,,Tendenze visivo dopo postmodernismo’’ (2018, GAMeC Galeria Arte Moderna a Pisa). Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România – Asociația Filială Artă Plastică Religioasă și Restaurare și al VISARTA. Despre activitatea ei artistică, au apărut articole în Curierul Național, Revista Independența Română și pe site-urile de specialitate. Este inclusă în volumul 8 al Enciclopediei Artiștilor Români Contemporani (2018 – Editura Arc 2000), precum și în cataloagele expozițiilor de grup la care a participat.
Raluca-Ioana Enăchescu: «Sunt un artist complex, implicându-mă în arta decorativă, pictură, grafică, artă de inspirație religioasă, bijuterie hand made, fotografie, grafică digitală, publicistică, proiecte educaționale pentru școlari, etc. Am experimentat multiple tehnici de lucru (mozaic, traforarea lemnului, papier mache, țesut, colaj textil, vitraliu Tiffany, pictură și gravură pe sticlă, icoane pe sticlă, acuarelă, etc,), însă tehnica mea favorită rămâne cea a mozaicului, căruia îi imprim o decorativitate proprie; folosesc, piese de diferite forme, materiale și dimensiuni (intarsii de metal – cupru, elemente naturale) combinâd cu tehnica papier mache pentru a ieși în relief și a da volum unor elemente din cadrul compoziției. Lucrările mele reprezintă propria expresie plastică și nu au influențe din mozaicul bizantin sau cel antic roman.
,,Creația reprezintă scânteia Divină prelucrată prin sufletul şi mintea artistului’’.
O lucrare – o creaţie este “un eu” la momentul respectiv, pentru că la creaţia anterioară am fost “cineva”, iar la creatia următoare voi fi “altcineva”».
Dacă în prima expoziție personală din anul 2017, intitulată sugestiv ,,Anotimpurile creației, căutări de început’’ artista a reunit lucrări realizate în diverse tehnici de lucru (mozaic, acuarelă, vitraliu Tiffany, traforarea lemnului, pictură și gravură pe sticlă, țesut, colaj textil, etc.), expoziție care a reflectat primele sale căutări artistice, la cea de-a doua expoziție personală, intitulată ,,Alegorie’’ o regăsim într-o perioadă de început de maturizare artistică, decisă să aprofundeze și să se ,,rafineze’’ în tehnica mozaicului.
Prin expoziția ,,Alegorie”, artista își propune să reunească cele trei arte (arta plastică, muzica și arhitectura) cu influențe majore în existența ei. Într-un spațiu arhitectural restaurat la standarde moderne, arta plastică și muzica vor dialoga completându-se reciproc. 
Inspirată de frumusețea și muzicalitatea naturii și atrasă de tehnica mozaicului, artista propune o călătorie alegorică pornind de la ,,Elementele primordiale” – Foc, Pământ, Apă, Aer, purtată de ,,Adierea vântului” prin cele patru perioade care guvernează natura – ,,Anotimpurile”. Demersul plastic continuă cu o privire înlăuntrul ființei, limitată în timp și spațiu, marcată de trăiri, sentimente și experiențe. Începutul și sfârșitul sunt reprezentate simbolic și legate de prezența Soarelui. Artista dezvăluie un univers personal, intim, prin intermediul lucrărilor sale, care nu se rezumă numai la tehnica propriu-zisă, ci și la un joc de materiale, suprafețe, volume și culoare. În toate lucrările, reflexia luminii, în funcție de unghiul de privire, surprinde, uimește și însuflețește.
Vernisajul (15 septembrie, ora 15:00) se va desfășura cu prezentarea criticul de artă dr. Marius Tița. De fapt, colaborarea dintre cei doi, critic și artist, a început în urmă cu un an la expoziția de grup ,,Mozaic de vacanță” desfășurată la Casa de cultură F. Schiller din București. «Artista Raluca-Ioana Enăchescu, o mână de artist, fizic vorbind, dar asta nu are nicio importanță atâta timp cât creează niște lucrări excepționale. „Îmbrățișare’’ și ,,Odette’’ sunt mozaicuri alegorice, foarte puternice, pline de lumină. Cu toții știm cât de greu se realizează mozaicurile. Trebuie să apreciem mai ales momentul în care ele îndeplinesc toate calitățile artistice, inclusiv cele privind emoția pe care o transmit și mesajul pe care îl transmite artistul». (Marius Tița, 12.09.2017). Pornid de la acest punct de vedere, s-a infiripat treptat, treptat ideea și numele expoziției ,,Alegorie”. 
Invitatul special al vernisajului este profesoara și îndrumătoarea artistei, doamna Elena Borundel, artist plastic, mambru UAPR, membru UCIN, drd. Universitate Națională de Arte București, consultant la Școala de Artă București. ,,Expresivitatea obiectelor decorative se naște din exactitatea profesiei de arhitect, fapt ce o trădează în desfășurarea cu acuratețe a elementelor de limbaj plastic, linia, punctul, pata de culoare, pe diferite suporturi de lucru. Când cele trei puteri, rațiunea, voința și sentimentul se unesc într-o ecuație cu o necunoscută, rezultatul din punct de vedere artistic este creația sub orice formă. În cazul Ralucăi-Ioana Enăchescu, acest spirit creator răsare din eul său lăuntric, căutând lumina simezelor, permanent. Creația ei este o mărturisire inocentă a sufletului, devenind treptat o spovedanie cromatică, pe care o impărtășește prin expozițiile sale, publicului iubitor de frumos.”(Elena Borundel). 

Expoziția poate fi vizitată în perioada 13-25 septembrie, zilnic între orele 14-20.
Centrul Cultural ARCUB, Hanul Gabroveni (Str. Lipscani nr. 84-90, Str. Gabroveni 50-53, sector 3, București), Sala Arcelor, parter.
Vernisaj: 15 septembrie, ora 15:00. Prezintă criticul de artă dr. Marius Tița. Invitat special: artist plastic drd. Elena Borundel. Moment muzical instrumental.

Matei Enric – expoziție personală la Piatra Neamț

În perioada 1-14 iulie 2018, pe simeza Galeriei de artă „Lascăr Vorel” din Piatra Neamț, veți putea admira o nouă expoziție personală, semnată de artistul plastic Matei Enric.

Ajuns la a zecea expoziție personală, după o serie de succese, dintre care amintim „Refacerea Fragmentului” (2014), „Solve et Coagula” (2013), „Agapa” (2012), „Gotic” (2008), artistul evadează din spațiul expozițional Bucureștean, propunând la Piatra Neamț un nou demers artistic, „Theoria”.

În greaca veche, cuvântul „theoria” însemnă a contempla, a examina, a privi încercând să pătrunzi substanța lucrurilor, iar artistul a ales acest titlu, pentru a defini căutările sale plastice. Acestea sunt întrebări, drumuri croite în găsirea unui adevăr. Este un dialog, multe întrebări adresate Acelei entități care cârmuiește destinul tuturor.

Cele mai reprezentative expoziții de grup la care a participat sunt: „Identități” (2011, Institutul Francez din București, curator Armelle de Saint Dezauzie și Ruxandra Demetrescu), a cincea ediție a EU Open House (2011, Ambasada Română din Washington și Biblioteca din Cleveland Park, SUA) și  expoziția ,,A Symphony of Symbolism” (2008. Agora Gallery, New York, SUA).

„Lucrările mele sunt de tip ansamblu; mai multe fragmente de lemn reclădesc o imagine ca într-un puzzle și creează senzația de pictură monumentală arhaică.  Imaginea nu mai este închisă într-o formă clară, limitată de margini, ci se extinde depășindu-și cadrul, combinându-se cu exteriorul. Astfel ea devine o parte a ambientului, obținându-se un impact mai puternic asupra privitorului”.

Vernisajul va avea loc marți, 3 iulie 2018, ora 17.00 la Galeria de artă „Lascăr Vorel” din Piatra Neamț, cu participarea criticului de artă Lucian Strochi. Un proiect realizat cu sprijinul U.A.P. Piatra Neamț și Complexul Muzeal Județean Neamț.

SALONUL ANUAL DE ARTĂ PLASTICĂ RELIGIOASĂ ȘI RESTAURARE – aprilie 2018

În perioada 1-28 aprilie 2018, Muzeul Național al Satului ,,Dimitrie Gusti” din București, va găzdui SALONUL ANUAL DE ARTĂ PLASTICĂ RELIGIOASĂ ȘI RESTAURARE, organizat de Uniunea Artiștilor Plastici din România – Asociația Filială Artă Plastică Religioasă și Restaurare.

 

 

Vernisajul va avea loc duminică 1 aprilie, de Florii,  ora 14,00, sala ,,V.I.Popa”.

Sălile arondate expoziției : Foaierul ,,H.H. Stahi”, Sala Colecțiilor.

MATEI ENRIC – un spirit liber și creativ

Matei Enric este creatorul unor lucrări deosebite, în fața cărora rămâi uimit și fascinat, datorită monumentalității lor, datorită suportului pe care este redată pictura – fragmente din lemn îmbinate ce întrunesc un ansamblu, datorită personajelor reprezentate în diverse ipostaze și roluri, datorită simboluri folosite – religioase sau mistice, care nu se rezumă doar la creștinism, și datorită cromaticii bine stăpânite. Lucrările lui te invită într-o călătorie în timp, îți fac cunoștință cu personaje și lumi medievale, biblice sau mitologice și te invăluie și capturează în misterul lor.

După cum mi-a mărturisit artistul, ,,o lucrare se naște în conștiința mea și prin mine intră în realitate și devine parte din realitate’’. El ,,vede’’  lucrările în detaliu, apoi desenează schița și face un studiu cromatic în prealabil, astfel încât în momentul în care începe să lucreze propri-zis, el știe exact cum va arăta în final viitoarea creație. Însă de la schiță până la lucrare, este o cale foarte lungă, ce durează luni de zile de muncă: confecționarea suportului din lemn din scânduri îmbinate cu cepuri și încleiate,  finisarea lemnului, pregătirea suprafeței pentru pictat, apoi pictura în sine, din starturi suprapuse de culoare de tempera.

Matei Enric consideră că ,,în artă, importantă este viața interioară și nu cea exterioară, iar superficialitate în artă duce la o artă de consum, care nu transmite nimic esențial și devine deci un obiect neînsuflețit’’. Pentru el, ,,o lucrare, dar și o expoziție, trebuie să reprezinte un spectacol vizual, al cărui prim spectator sunt eu, apoi spectacolul devine public, iar fiecare privitor vede același spectacol din unghiul lui de vedere’’.

Ca student, apoi absolvent al secției de Artă Plastică – Patrimoniu Cultural (restaurare frescă) din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București, Matei Enric și-a început cariera artistică și expozițională încă din anul 2000 cu lucrări de artă sacră – icoane pe lemn și conservare/restaurare frescă. Fiind însă, după cum a mărturisit într-un interviu, ,,un spirit liber și creativ’’, Matei nu a dorit să continue această formare profesională. A fost un tânăr hotărât, care a știut încă de la cincisprezece ani, ce vrea să facă: să creeze ansambluri, bucăți-fragmente din lemn, care să recompună o imagine pe perete. ,,Mi-am asumat foarte clar destinul ăsta și am urmărit această menire toată viața mea!’’.

Astfel, urmărindu-și menirea, începănd din anul 2004 a avut o remarcabilă activitate artistică constând în creearea unor lucrări ansamblu uimitoare, expoziții personale de succes în București, expoziții de grup în galerii de artă, muzee, instituții cu caracter cultural, etc, în București, Aiud, Brașov și Dej, a fost prezent la prima ediție a târgul de artă ,,ART SAFARI”. Matei însă nu s-a limitat doar la atât. A depășit granițele țării participând în cadrul unor expoziții colective în Vichy (Franţa), Raska (Serbia), Washington și New York (SUA), iar lucrările sale se află în colecții particulare din Franța, Italia, Serbia, Ungaria și S.U.A, dar bineînțeles și în România.

Pentru Matei Enric, arta dă însemnătate existenței și este ,,un mod de a însemna existența, un mod de a lupta cu condiția umană efemeră, o posibilitate de a rămâne în eternitate prin tot ce ai creat’’.

,,Toate lucrările mele sunt despre mine și existența mea și despre modul la care se raportează conștiința mea la existență’’.

Fotografii: preluate de pe blogul artistului

Articol semnat de: Raluca-Ioana Enăchescu

Salonul Național de Artă Medievală – 2017

 

În perioada 18 septembrie – 19 octombrie 2017, la  Biblioteca Naţională, în spaţiile expoziționale AvanGarden, Symposium și Euforia, se desfășoară  ediție a X-a a Salonului de Artă Medievală –  Ipostaze Medievale – Interferenţe C@rteProPatrimoniu – Revalorificări contemporane..

Această ediție reunește lucrări de pictură, grafică, sculptură și artă decorativă a peste 100 de artiști români, care propun publicului iubitor de artă, o reinterpretare contemporană a timpului și artei Evului Mediu.

Atât prin tehnicile abordate, cât și prin tematica și viziunea fiecăruia, artiștii ne deschid subtil o portă a timpului, ce ne invită într-o lume de mult trecută, dar rămasă încă vie în spiritul multora dintre noi.

În lucrările de pictură, tehnicile variază de la pictura pe pânză și lemn până la frescă.

Lucrările de sculptură sunt realizate din lemn, piatră sau bronz, dar regasim și interesante instalații, obiecte complexe care combină mai multe tehnici și materiale.

De asemenea, arta decorativă este bogat reprezentată prin lucrări de tapiserie, mozaic, ceramică, metaloplastie, etc.

Expoziția de față dovedește faptul că medievalul încă fascinează imaginația artiștilor contemporani.

Parcurgând expoziția, putem observa faptul că, în mare, artiștii nu s-au rezumat doar la o singură tehnică, ci au mixat și experimentat liber diverse tehnici, care creează un ambient variat, în care fiecare lucrare te surprinde prin originalitatea ei.

Așezate într-un spațiu expozițional extrem de generos, de proporții asemănătoare celor medievale, și bine luminat, ce-i drept, artificial, lucrările par niște străjeri amuțiți ai timpului, care te chemă să le admitiri frumusețea și să le înțelegi mesajul. În sala împunătoare, asemenea Marelui Univers al Artelor, noi privitorii și artiștii păream trecători efemeri ai timpului. Deși nu s-a inventat încă Mașina Timpului, oamenii își caută mereu timpul sufletului lor, visând prin intermediul artelor.

Articol semnat: Raluca-Ioana Enăchesci și Matei Enric

Fotografii: Vlad-Iulian Fodor

 

 

 

,,Mozaic de vacanță” la Casa de cultură Friedrich Schiller

În perioada 12-26 septembrie 2017 se va desfășura expoziția de grup ,,Mozaic de vacanță” la Casa de cultură Friedrich Schiller din București. Curator: Adina Moldova Țitrea. Critic de artă: dr. Marius Tița.

Vernisajul va avea loc marți 12 septembrie, ora 18,00. În cadrul vernisajului veți putea audia un minirecital de pian susținut de Camelia Pavlenco.

Expoziția va reuni lucrări de pictură, fotografie și artă decorativă a celor 22 de artisti plastici din intreaga țară: Atena Corlateanu, Mariana Baitelu, Cerasela Dragos, Cristiana Catuneanu, Dorin Apreutesei, Dan Marian Geleletu, Iulian Rugina,Stefan Serban, Luminita Savulescu, Alina Pocian, Anamaria Lupulescu, Catrinel Alexe, Emilia Trandafir, Raluca-Ioana Enăchescu, Alexandru Cristian Popescu, Crina Maria Nemes, Victoria Soare, Lia Aciobăniței, Marieta Raceala, Cristina Maria Voicu, Mihaela și Rotaru Adina Moldova Țitrea.

Program de vizitare luni – vineri,intre orele 10.00 -17.00. Intrarea libera.

 

București, dincolo de timpuri și anotimpuri

În data de 6 septembrie s-a deschis, la Centrul Cultural pentru UNESCO – Nicolae Bălcescu, str. 11 iunie, nr. 41 , expoziția «București – dincolo de timpuri și anotimpuri». Așa cum ne-a obișnuit de ceva vreme, Mimi Necula, organizatoarea, nu se dezmint și a adunat într-un plăcut spațiu expozițional mici minuni din creația a opt pictori: Maria Jarda, Mirela Hagiu, Gabriela Drăghici, Gheorghe Coman, Lucian Liciu, Dragoș Alexandru, Radu Gheorghian și Daniel Turliu.


Ca să aflu ce se ascunde de fapt în spatele acestei curajoase întreprinderi am întrebat direct la sursă. – De ce despre București? Iar răspunsul nu s-a lăsat așteptat:

Mimi Necula: «Într-un oraș aglomerat, plin de praf și de zgomote, de agitație, de beton și sticlă, se găsește un București la scară mică, un București ce se sustrage cotidianului, timpului. Este orașul pe care l-au găsit artiștii prezenți aici, un oraș în oraș, pe care ei l-au îmbrăcat cu sensibilitatea lor, cu emoțiile lor, cu stările lor interioare. Astfel, avem un București uneori nostalgic, al căutarilor interioare confundate cu străbătutul, la pas, al străzilor ferite de agitație, așa cum e la Gigi Coman; plin de culoare care ascunde, de fapt, trecerea timpului; care se menține viu și fermecator, asa cum vedem la grupul celor 3 – Radu Gheorghian, Maria Jarda și Daniel Turliu, pe care i-am suprins pictând în plain-air în cartierul Dorobanți (Maria și Daniel vor vorbi despre asta mai jos – nr); un oraș plin de ritm și cât se poate de viu, de actual, cum este la Dragoș Alexandru sau la Lucian Liciu; un oraș al anotimpurilor  – anului sau vieții, al iernii calde și blande, care se așează peste trăiri și amintiri, ca la Gabriela Drăghici sau un oraș, pe de o parte, abandonat de timp și de oameni, dar încărcat emoțional și cromatic, ce ne trimite în trecut, iar pe de alta parte a unui oraș de deasupra orașului, un oraș fără granițe geografice, însă, care ne proiectează în viitor, așa cum vedem la Mirela Hagiu.»


Așa cum am menționat mai sus, am vrut să aflu și ce înseamnă lucrul în aer liber. Am pus, astfel, aceeași întrebare la trei dintre artiștii expozanți: – Ce înseamnă pictura în plain-air, ce motivează, ce inspiră?

Maria Jarda: «Natura mă inspiră în primul rând, și consider că lucrul după natură este foarte important deoarece ne formează pe noi ca pictori. Altceva înseamnă fotografia pentru că aparatul nu percepe atât de bine precum percepe ochiul, ceea ce se întâmplă în natură. Legat de natură, sunt foarte atrasă de lumină, de ceea ce se întâmplă cu lumina, cum fuge lumina și noi alergăm după ea s-o prindem. Apropo de lumină, este foarte greu de surprins lumina și să te ții de ea, ea fuge, se ascunde… Grigorescu a rezolvat lucrul acesta prin a lucra repede și lucrând repede, surprinzi lumina exact așa cum este; eu mă lupt cu problema asta legată de lumină și cred că pot să-i fac față.»


Mirela Hagiu: «Întotdeauna interacționezi cu subiectul, ceea ce mă mișcă pe mine este ceea ce văd și mă invită să lucrez și atunci am nevoie să văd obiectul. Nu întotdeauna lucrez în afară, sunt colegi aici care au lucrările făcute afară, eu am lucrat și-n atelier în cea mai mare parte, lucrând la acest subiect mai mulți ani.»

 

 

 


Daniel Turliu: «În primul rând este important, pentru mine, lucrul după natură. În lucrul după natură, fie că este peisaj, fie că este natură statică, contează foarte mult relația pe care o creezi între tine și obiectele privite. Eu, personal, mă regăsesc cel mai mult în peisaj, cumva structura mea lăuntrică rezonează cel mai mult cu formele pe care le oferă natura, natura în mișcare, pentru că peisajul presupune și foarte multă mișcare, este lumina care vine și dispare întodeauna și care tot timpul ridică probleme și e o luptă pe care o ai cu suprafața de lucru, e o luptă în care trebuie să învingi, fie învingi tu, fie te învinge ea, de aceea peisajul este și o provocare în acest sens dar mai ales raporturile cromatice sunt cele care mă inspiră în primul rând. În același timp lucrul în echipă, faptul că suntem mai mulți care privim spre același obiect și vedem lucruri diferite, avem viziuni diferite, reprezintă și un mod de a învăța unul de la celălalt, pentru că întodeauna este bine să ai pe cineva lângă tine și să vezi cum face și speri a te regăsi pe tine însuți în ceea ce faci tu.»


La final, iată o mică parte din lucrările pe care le puteți admira vizitând expoziția:

Laurențiu Midvichi – „Dezvăluiri”

„Caut ceea ce nu pot găsi și găsesc ceea ce nu caut…” Spre acest gând mă conduc lucrările lui Laurențiu Midvichi: labirinturi ce semnifică anumite căutări și, implicit, descoperirea unor răspunsuri subiective. Este o căutare spirituală, a ceva ce nu stă scris în cărți, ci în sufletul și în mintea fiecăruia dintre noi. Sunt drumuri ce se cer umblate pentru a te duce mai aproape de tine însuți, sunt căi întortocheate care – pe măsură ce se/te pierd, de fapt, te și se (re)găsesc. Labirintul, în viziunea lui Laurențiu Midvichi se identifică cu anumite parcursuri, dictate de întrebări pe care pictorul și le pune sieși, și pe care, la rândul său, le adresează publicului. Însă, dincolo de întrebare, el oferă „și o perspectivă proprie asupra lucrurilor: răspunsurile sale nu sunt doar îmbrăcate cromatic, ci și simbolic. Lucrările te captează, la o primă privire prin paleta cromatică bogată ce pune „și mai mult în valoare contururile. Culori, pe cât de puternice, pe atât de calde, amplifică sensul trasmis de imaginea în sine. Jocurile de culori și de sensuri par să îl definească pe Midvichi care nu lasă întâietate unora, in fața altora. Când te afli in fața unei lucrări de Midvichi, timpul și spațiul sunt irelevante, iar sensul devine primar. Mesajul pe care pictorul îl pune pe pânză se adresează mai mult minții, decât privirii. El se cere a fi înțeles, nu doar privit, este îmbogățit de sensuri care ți se dezvăluie parcurgând nu doar lucrările sale, ci raportându-te și la elemente de spiritualitate creștină. Chipuri ce aduc a sfinți și contururi de edificii ale lăcașelor de cult, precum și alte simboluri regăsite în credința înaintașilor noștri sunt doar câteva detalii ce te împiedică să „citești” superficial compoziția; ele te ademenesc și te țin prins într-un sens care te poartă, din aproape în aproape, pe căile întortocheate ale labirinturilor. Sun sensuri ce se relevă celui ce îndrăznește să se aventureze în căutarea lor. Dacă pentru un artist lucrărle sale sunt mărturisiri ale propriilor credințe, atunci pentru Laurențiu Midvichi, labirinturile sunt invitații adresate privitorilor de a intra în sfera gandurilor sale, a preocupărilor sale de moment, ce definesc aceasta etapă a parcursului său artistic.

Mimi Necula, iunie 2017

Expoziția este deschisă la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, str. 11 iunie nr. 41, în perioada 6-25 iunie 2017.

Secvențe de la deschiderea expoziției vedeți în imaginile de mai jos.