ANUALA DE ARTĂ RELIGIOASĂ 2019

Asociația Filială Artă Plastică Religioasă și Restaurare (AFAPRR) a Uniunii Artiștilor Plastici din România își continuă tradiția prin organizarea în fiecare an a Anualei de Artă Religioasă și Restaurare, a cărei deschidere are loc în Duminica Floriilor la Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti” din București. Expoziția va fi găzduită de sălile “H.H.Stahi” și “Foaier” și va putea fi vizitată Miercuri-Duminică, între orele 10,00-18,00.
Curatori: Cristian Olteanu și Emilian Țivrea. Coordonatori proiect: Cristian Olteanu și Florin-Ionuț Filip Neacșu. Co-organizator Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”

Expoziție de pictură Matei Enric și Jan Albu – Lansare de carte Constantin Romulus Preda

Universitatea POLITEHNICA din București, prin Centrul de Cultură, Voluntariat, Sport și Activități Recreative, va găzdui  expoziția de pictură a artiștilor Matei Enric și Jan Albu. În cadrul vernisajului, care va avea loc luni, 22 aprilie, ora 17.30, poetul Constantin Romulus Preda își va lansa cel de-al șaptelea volum de versuri („m-am iubit cu o femeie-piersică până s-a copt luna”, Editura Hoffman, Caracal, 2019). Expoziția va fi deschisă de criticul de artă dr. Marius Tița, iar despre volumul de versuri vor vorbi Alice Năstase Buciuta, Mihai Tatulici și Silviu Popescu.

Evenimentul se desfășoară în clădirea Rectorat, etajul 2, holul de sub cupolă (str. Splaiul Independenței, nr. 313, sector 6, București).

Expoziția poate fi vizitată în perioada 22 aprilie – 5 mai, iar intrarea este liberă.

https://www.facebook.com/albu.jan
http://matei-enric.blogspot.com/
https://www.facebook.com/ConstantinRomulusPreda/

MATEI ENRIC – ,,Seeing Things”

 
Expoziția ,,Seeing Things” semnată de artistul plastic MATEI ENRIC este deschisa intre 30 martie – 20 aprilie la galeria Celula de Arta de pe bd. Carol I, nr. 53.
Ea poate fi vizualizată din stradă de la vitrina galeriei, din acest motiv avem program non-stop.

Lucrarea realizată de Matei Enric aparține unui proiect mai amplu din 2015 în care peisajele din Univers sunt folosite ca motiv “mi-am imaginat cum este curcubeul pe Titan, dimineața pe Mercur”.

Lucrarea expusă – VORTEX – pornește ca idee de la Calea Lactee ca un vortex – un sistem ce este absorbit către centru de un pol gravitațional foarte puternic. Practic, este o gaură neagră (Black Hole) în centrul Căii Lactee ce absoarbe totul, de jur împrejur. Caracteristica interesantă a unui astfel de fenomen fizic, este că, dintr-un anumit punct în jurul găurii negre timpul încetează să existe. Și practic, toate evenimentele ce au avut loc în proximitate, rămân înregistrate acolo precum pe un Hard Disk.

În lucrarea, Matei, face o paralelă între două forme de înregistrare a memoriei – aparatul de fotografiat (care are diafragma sub forma unui vortex) și un vortex format de forța gravitațională a unei găuri negre. Ambele “mecanisme” funcționează ca un “portal” în care perspectiva se inversează, iar privitorul, din observator, devine cel ce este observat de o alta persoană dintr-un alt univers.

Fotografie: Tomo Minoda

Expoziția AD LIBITUM – la Galeria CĂMINUL ARTEI

Organizată de către Asociația Filială Artă Plastică Religioasă și Restaurare a Uniunii Artiștilor Plastici din România, expoziția AD LIBITUM se va desfășura la etajul Galeriei de artă Căminul Artei, în perioada 16-28 Aprilie 2019. Vernisajul va avea loc în data de 16 Aprilie, ora 17,30. Curatorul expoziției este doamna Cristina Georgescu, membru al Consilului Director al AFAPRR a UAP din România, restaurator la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București.

George Costea: „A.I.D.V.A. – cu și despre ea”

Când mergi la un prieten la vernisaj, e dificil să fii obiectiv. Ai certitudinea că toate creațiile sunt cele mai cele, o desfătare adevărată pentru toate simțurile conștiente sau subconștiente. Numai că în acest caz, impresia formată este un obiectivă, dat fiind faptul că oricare vizualizator – fie și unul neavizat într-ale creației artistice, percepe totul ca pe un val de senzații copleșitoare. Iată mai jos o opinie avizată, care vine chiar de la Mimi Necula, cea care a înțeles, poate, cel mai bine, ce-a vrut să spună autorul.

«„AIDVA – cu și despre ea” este titlul pe care l-a gândit artistul plastic George Costea – și nu singur, ci împreună cu EA, femeia prezentă în viața și în preocupările omului și pictorului. Numele expoziției este un joc de cuvinte, de acronime, ce poartă în el o întreagă înlănțuire de sensuri, în strictă legătură ce sentimentele, cu emoțiile, cu trăirile cele mai frumoase, cu iubirea. […] George Costea ne propune nu atât o cronologie a vârstei femeii, cât, mai ales, a stării acesteia.
Vedem uneori o EA inocentă – un copil pentru care starea interioară devine elementul central ce contrastează cu exteriorul – o tristețe și o apăsare interioară suprapusă pentru o ținută elegantă, delicată a une unei balerine.
În cele mai multe vedem femeia senzuală, care intrígă și provoacă, femeia care nu doar atrage privirea, ci și induce stări și emoții privitorului. E un joc, în egală măsură, de învăluire și dezvăluire.
George Costea nu ne propune o dezgolire a femeii, ci o îmbrăcare a acesteia cu o multitudine de sentimente, stări, intenții…
Este portretizarea unor stări, mai mult decât a unor individualități.
E O IMAGINE COMPLEXĂ ȘI COMPLETĂ A SEDUCȚIEI.
Dacă am început cu inocența copilăriei, cu acea puritate și veridicitate a sentimentelor, nemascate, ajungem la maturitatea ce aduce cu ea o anumită înțelepciune , dar și agerime a privirii și a simțirii, surprinsă magistral într-un portret al unei bătrâne ce înțelege și trasmite totul dintr-o privire.
Ochii, de alftel, sunt cei care te fascinează la picturile lui George Costea pentru că în aceste priviri pictorul a imprimat intenția și starea fiecărui personaj.
Spuneam la început că expoziția a fost gândită că un joc în care noi toți participanții suntem invitați să întrăm. În aceste sens al descifrării unei stări a fiecărui personaj întruchipat de pictor, a gândit cuvinte – adjective, definiții ale unor emoții, sentimente umane pe care suntem invitați să le asociem lucrărilor, pentru a crea o meta descriere celei propuse de către Pictor, pe pânză.»
Expoziția „AIDVA” vă așteaptă la Cercul Militar, până pe 10 septembrie.

Matei Enric – expoziție personală la Piatra Neamț

În perioada 1-14 iulie 2018, pe simeza Galeriei de artă „Lascăr Vorel” din Piatra Neamț, veți putea admira o nouă expoziție personală, semnată de artistul plastic Matei Enric.

Ajuns la a zecea expoziție personală, după o serie de succese, dintre care amintim „Refacerea Fragmentului” (2014), „Solve et Coagula” (2013), „Agapa” (2012), „Gotic” (2008), artistul evadează din spațiul expozițional Bucureștean, propunând la Piatra Neamț un nou demers artistic, „Theoria”.

În greaca veche, cuvântul „theoria” însemnă a contempla, a examina, a privi încercând să pătrunzi substanța lucrurilor, iar artistul a ales acest titlu, pentru a defini căutările sale plastice. Acestea sunt întrebări, drumuri croite în găsirea unui adevăr. Este un dialog, multe întrebări adresate Acelei entități care cârmuiește destinul tuturor.

Cele mai reprezentative expoziții de grup la care a participat sunt: „Identități” (2011, Institutul Francez din București, curator Armelle de Saint Dezauzie și Ruxandra Demetrescu), a cincea ediție a EU Open House (2011, Ambasada Română din Washington și Biblioteca din Cleveland Park, SUA) și  expoziția ,,A Symphony of Symbolism” (2008. Agora Gallery, New York, SUA).

„Lucrările mele sunt de tip ansamblu; mai multe fragmente de lemn reclădesc o imagine ca într-un puzzle și creează senzația de pictură monumentală arhaică.  Imaginea nu mai este închisă într-o formă clară, limitată de margini, ci se extinde depășindu-și cadrul, combinându-se cu exteriorul. Astfel ea devine o parte a ambientului, obținându-se un impact mai puternic asupra privitorului”.

Vernisajul va avea loc marți, 3 iulie 2018, ora 17.00 la Galeria de artă „Lascăr Vorel” din Piatra Neamț, cu participarea criticului de artă Lucian Strochi. Un proiect realizat cu sprijinul U.A.P. Piatra Neamț și Complexul Muzeal Județean Neamț.

SALONUL ANUAL DE ARTĂ PLASTICĂ RELIGIOASĂ ȘI RESTAURARE – aprilie 2018

În perioada 1-28 aprilie 2018, Muzeul Național al Satului ,,Dimitrie Gusti” din București, va găzdui SALONUL ANUAL DE ARTĂ PLASTICĂ RELIGIOASĂ ȘI RESTAURARE, organizat de Uniunea Artiștilor Plastici din România – Asociația Filială Artă Plastică Religioasă și Restaurare.

 

 

Vernisajul va avea loc duminică 1 aprilie, de Florii,  ora 14,00, sala ,,V.I.Popa”.

Sălile arondate expoziției : Foaierul ,,H.H. Stahi”, Sala Colecțiilor.

MATEI ENRIC – un spirit liber și creativ

Matei Enric este creatorul unor lucrări deosebite, în fața cărora rămâi uimit și fascinat, datorită monumentalității lor, datorită suportului pe care este redată pictura – fragmente din lemn îmbinate ce întrunesc un ansamblu, datorită personajelor reprezentate în diverse ipostaze și roluri, datorită simboluri folosite – religioase sau mistice, care nu se rezumă doar la creștinism, și datorită cromaticii bine stăpânite. Lucrările lui te invită într-o călătorie în timp, îți fac cunoștință cu personaje și lumi medievale, biblice sau mitologice și te invăluie și capturează în misterul lor.

După cum mi-a mărturisit artistul, ,,o lucrare se naște în conștiința mea și prin mine intră în realitate și devine parte din realitate’’. El ,,vede’’  lucrările în detaliu, apoi desenează schița și face un studiu cromatic în prealabil, astfel încât în momentul în care începe să lucreze propri-zis, el știe exact cum va arăta în final viitoarea creație. Însă de la schiță până la lucrare, este o cale foarte lungă, ce durează luni de zile de muncă: confecționarea suportului din lemn din scânduri îmbinate cu cepuri și încleiate,  finisarea lemnului, pregătirea suprafeței pentru pictat, apoi pictura în sine, din starturi suprapuse de culoare de tempera.

Matei Enric consideră că ,,în artă, importantă este viața interioară și nu cea exterioară, iar superficialitate în artă duce la o artă de consum, care nu transmite nimic esențial și devine deci un obiect neînsuflețit’’. Pentru el, ,,o lucrare, dar și o expoziție, trebuie să reprezinte un spectacol vizual, al cărui prim spectator sunt eu, apoi spectacolul devine public, iar fiecare privitor vede același spectacol din unghiul lui de vedere’’.

Ca student, apoi absolvent al secției de Artă Plastică – Patrimoniu Cultural (restaurare frescă) din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București, Matei Enric și-a început cariera artistică și expozițională încă din anul 2000 cu lucrări de artă sacră – icoane pe lemn și conservare/restaurare frescă. Fiind însă, după cum a mărturisit într-un interviu, ,,un spirit liber și creativ’’, Matei nu a dorit să continue această formare profesională. A fost un tânăr hotărât, care a știut încă de la cincisprezece ani, ce vrea să facă: să creeze ansambluri, bucăți-fragmente din lemn, care să recompună o imagine pe perete. ,,Mi-am asumat foarte clar destinul ăsta și am urmărit această menire toată viața mea!’’.

Astfel, urmărindu-și menirea, începănd din anul 2004 a avut o remarcabilă activitate artistică constând în creearea unor lucrări ansamblu uimitoare, expoziții personale de succes în București, expoziții de grup în galerii de artă, muzee, instituții cu caracter cultural, etc, în București, Aiud, Brașov și Dej, a fost prezent la prima ediție a târgul de artă ,,ART SAFARI”. Matei însă nu s-a limitat doar la atât. A depășit granițele țării participând în cadrul unor expoziții colective în Vichy (Franţa), Raska (Serbia), Washington și New York (SUA), iar lucrările sale se află în colecții particulare din Franța, Italia, Serbia, Ungaria și S.U.A, dar bineînțeles și în România.

Pentru Matei Enric, arta dă însemnătate existenței și este ,,un mod de a însemna existența, un mod de a lupta cu condiția umană efemeră, o posibilitate de a rămâne în eternitate prin tot ce ai creat’’.

,,Toate lucrările mele sunt despre mine și existența mea și despre modul la care se raportează conștiința mea la existență’’.

Fotografii: preluate de pe blogul artistului

Articol semnat de: Raluca-Ioana Enăchescu

Salonul Național de Artă Medievală – 2017

 

În perioada 18 septembrie – 19 octombrie 2017, la  Biblioteca Naţională, în spaţiile expoziționale AvanGarden, Symposium și Euforia, se desfășoară  ediție a X-a a Salonului de Artă Medievală –  Ipostaze Medievale – Interferenţe C@rteProPatrimoniu – Revalorificări contemporane..

Această ediție reunește lucrări de pictură, grafică, sculptură și artă decorativă a peste 100 de artiști români, care propun publicului iubitor de artă, o reinterpretare contemporană a timpului și artei Evului Mediu.

Atât prin tehnicile abordate, cât și prin tematica și viziunea fiecăruia, artiștii ne deschid subtil o portă a timpului, ce ne invită într-o lume de mult trecută, dar rămasă încă vie în spiritul multora dintre noi.

În lucrările de pictură, tehnicile variază de la pictura pe pânză și lemn până la frescă.

Lucrările de sculptură sunt realizate din lemn, piatră sau bronz, dar regasim și interesante instalații, obiecte complexe care combină mai multe tehnici și materiale.

De asemenea, arta decorativă este bogat reprezentată prin lucrări de tapiserie, mozaic, ceramică, metaloplastie, etc.

Expoziția de față dovedește faptul că medievalul încă fascinează imaginația artiștilor contemporani.

Parcurgând expoziția, putem observa faptul că, în mare, artiștii nu s-au rezumat doar la o singură tehnică, ci au mixat și experimentat liber diverse tehnici, care creează un ambient variat, în care fiecare lucrare te surprinde prin originalitatea ei.

Așezate într-un spațiu expozițional extrem de generos, de proporții asemănătoare celor medievale, și bine luminat, ce-i drept, artificial, lucrările par niște străjeri amuțiți ai timpului, care te chemă să le admitiri frumusețea și să le înțelegi mesajul. În sala împunătoare, asemenea Marelui Univers al Artelor, noi privitorii și artiștii păream trecători efemeri ai timpului. Deși nu s-a inventat încă Mașina Timpului, oamenii își caută mereu timpul sufletului lor, visând prin intermediul artelor.

Articol semnat: Raluca-Ioana Enăchesci și Matei Enric

Fotografii: Vlad-Iulian Fodor

 

 

 

București, dincolo de timpuri și anotimpuri

În data de 6 septembrie s-a deschis, la Centrul Cultural pentru UNESCO – Nicolae Bălcescu, str. 11 iunie, nr. 41 , expoziția «București – dincolo de timpuri și anotimpuri». Așa cum ne-a obișnuit de ceva vreme, Mimi Necula, organizatoarea, nu se dezmint și a adunat într-un plăcut spațiu expozițional mici minuni din creația a opt pictori: Maria Jarda, Mirela Hagiu, Gabriela Drăghici, Gheorghe Coman, Lucian Liciu, Dragoș Alexandru, Radu Gheorghian și Daniel Turliu.


Ca să aflu ce se ascunde de fapt în spatele acestei curajoase întreprinderi am întrebat direct la sursă. – De ce despre București? Iar răspunsul nu s-a lăsat așteptat:

Mimi Necula: «Într-un oraș aglomerat, plin de praf și de zgomote, de agitație, de beton și sticlă, se găsește un București la scară mică, un București ce se sustrage cotidianului, timpului. Este orașul pe care l-au găsit artiștii prezenți aici, un oraș în oraș, pe care ei l-au îmbrăcat cu sensibilitatea lor, cu emoțiile lor, cu stările lor interioare. Astfel, avem un București uneori nostalgic, al căutarilor interioare confundate cu străbătutul, la pas, al străzilor ferite de agitație, așa cum e la Gigi Coman; plin de culoare care ascunde, de fapt, trecerea timpului; care se menține viu și fermecator, asa cum vedem la grupul celor 3 – Radu Gheorghian, Maria Jarda și Daniel Turliu, pe care i-am suprins pictând în plain-air în cartierul Dorobanți (Maria și Daniel vor vorbi despre asta mai jos – nr); un oraș plin de ritm și cât se poate de viu, de actual, cum este la Dragoș Alexandru sau la Lucian Liciu; un oraș al anotimpurilor  – anului sau vieții, al iernii calde și blande, care se așează peste trăiri și amintiri, ca la Gabriela Drăghici sau un oraș, pe de o parte, abandonat de timp și de oameni, dar încărcat emoțional și cromatic, ce ne trimite în trecut, iar pe de alta parte a unui oraș de deasupra orașului, un oraș fără granițe geografice, însă, care ne proiectează în viitor, așa cum vedem la Mirela Hagiu.»


Așa cum am menționat mai sus, am vrut să aflu și ce înseamnă lucrul în aer liber. Am pus, astfel, aceeași întrebare la trei dintre artiștii expozanți: – Ce înseamnă pictura în plain-air, ce motivează, ce inspiră?

Maria Jarda: «Natura mă inspiră în primul rând, și consider că lucrul după natură este foarte important deoarece ne formează pe noi ca pictori. Altceva înseamnă fotografia pentru că aparatul nu percepe atât de bine precum percepe ochiul, ceea ce se întâmplă în natură. Legat de natură, sunt foarte atrasă de lumină, de ceea ce se întâmplă cu lumina, cum fuge lumina și noi alergăm după ea s-o prindem. Apropo de lumină, este foarte greu de surprins lumina și să te ții de ea, ea fuge, se ascunde… Grigorescu a rezolvat lucrul acesta prin a lucra repede și lucrând repede, surprinzi lumina exact așa cum este; eu mă lupt cu problema asta legată de lumină și cred că pot să-i fac față.»


Mirela Hagiu: «Întotdeauna interacționezi cu subiectul, ceea ce mă mișcă pe mine este ceea ce văd și mă invită să lucrez și atunci am nevoie să văd obiectul. Nu întotdeauna lucrez în afară, sunt colegi aici care au lucrările făcute afară, eu am lucrat și-n atelier în cea mai mare parte, lucrând la acest subiect mai mulți ani.»

 

 

 


Daniel Turliu: «În primul rând este important, pentru mine, lucrul după natură. În lucrul după natură, fie că este peisaj, fie că este natură statică, contează foarte mult relația pe care o creezi între tine și obiectele privite. Eu, personal, mă regăsesc cel mai mult în peisaj, cumva structura mea lăuntrică rezonează cel mai mult cu formele pe care le oferă natura, natura în mișcare, pentru că peisajul presupune și foarte multă mișcare, este lumina care vine și dispare întodeauna și care tot timpul ridică probleme și e o luptă pe care o ai cu suprafața de lucru, e o luptă în care trebuie să învingi, fie învingi tu, fie te învinge ea, de aceea peisajul este și o provocare în acest sens dar mai ales raporturile cromatice sunt cele care mă inspiră în primul rând. În același timp lucrul în echipă, faptul că suntem mai mulți care privim spre același obiect și vedem lucruri diferite, avem viziuni diferite, reprezintă și un mod de a învăța unul de la celălalt, pentru că întodeauna este bine să ai pe cineva lângă tine și să vezi cum face și speri a te regăsi pe tine însuți în ceea ce faci tu.»


La final, iată o mică parte din lucrările pe care le puteți admira vizitând expoziția: