În perioada 1-28 aprilie 2018, Muzeul Național al Satului ,,Dimitrie Gusti” din București, va găzdui SALONUL ANUAL DE ARTĂ PLASTICĂ RELIGIOASĂ ȘI RESTAURARE, organizat de Uniunea Artiștilor Plastici din România – Asociația Filială Artă Plastică Religioasă și Restaurare.
Vernisajul va avea loc duminică 1 aprilie, de Florii, ora 14,00, sala ,,V.I.Popa”.
Sălile arondate expoziției : Foaierul ,,H.H. Stahi”, Sala Colecțiilor.
În perioada 18 septembrie – 19 octombrie 2017, la Biblioteca Naţională, în spaţiile expoziționale AvanGarden, Symposium și Euforia, se desfășoară ediție a X-a a Salonului de Artă Medievală – Ipostaze Medievale – Interferenţe C@rteProPatrimoniu – Revalorificări contemporane..
Această ediție reunește lucrări de pictură, grafică, sculptură și artă decorativă a peste 100 de artiști români, care propun publicului iubitor de artă, o reinterpretare contemporană a timpului și artei Evului Mediu.
Atât prin tehnicile abordate, cât și prin tematica și viziunea fiecăruia, artiștii ne deschid subtil o portă a timpului, ce ne invită într-o lume de mult trecută, dar rămasă încă vie în spiritul multora dintre noi.
În lucrările de pictură, tehnicile variază de la pictura pe pânză și lemn până la frescă.
Lucrările de sculptură sunt realizate din lemn, piatră sau bronz, dar regasim și interesante instalații, obiecte complexe care combină mai multe tehnici și materiale.
De asemenea, arta decorativă este bogat reprezentată prin lucrări de tapiserie, mozaic, ceramică, metaloplastie, etc.
Expoziția de față dovedește faptul că medievalul încă fascinează imaginația artiștilor contemporani.
Parcurgând expoziția, putem observa faptul că, în mare, artiștii nu s-au rezumat doar la o singură tehnică, ci au mixat și experimentat liber diverse tehnici, care creează un ambient variat, în care fiecare lucrare te surprinde prin originalitatea ei.
Așezate într-un spațiu expozițional extrem de generos, de proporții asemănătoare celor medievale, și bine luminat, ce-i drept, artificial, lucrările par niște străjeri amuțiți ai timpului, care te chemă să le admitiri frumusețea și să le înțelegi mesajul. În sala împunătoare, asemenea Marelui Univers al Artelor, noi privitorii și artiștii păream trecători efemeri ai timpului. Deși nu s-a inventat încă Mașina Timpului, oamenii își caută mereu timpul sufletului lor, visând prin intermediul artelor.
Articol semnat: Raluca-Ioana Enăchesci și Matei Enric
Fotografii: Vlad-Iulian Fodor
În perioada 13-27 mai 2017 puteți vizita la Galeria Occidentului, prima expoziție personală a artistei Raluca-Ioana Enăchescu. Intitulată sugestiv ,,Anotimpurile creației – căutări de început”, epoziția reunește o mare parte din creațiile de început ale artistei, lucrări realizate în ultimii 2 ani și 4 luni, în multiple tehnici de lucru: mozaic, acuarelă, traforarea lemnului, vitraliu Tiffany, țesut, colaj textil, gravură și pictură pe sticlă, etc. După cum a declarat artista, unele tehnici sunt doar în stadiu de experimentare, însă tehnica sa favorită – mozaicul a dezvoltat-o și perfecționat-o treptat cu fiecare lucrare. Vernisajul a avut loc în ziua de 13 mai, un vernisaj inedit, în care artista a luat cuvântul și a ,,dirijat” întreaga evoluție a evenimentului. Printre invitații care au luat cuvântul se numără Elena Borundel – profesoara artistei, criticul de artă Speranța Ștefănescu, pictorul Elian Băcilă, pictorul Cîrstina de la Studina, pictorul Vergil Cojocaru Cover, fotoreporter Lucian Curelariu, actrița Doina Ghițescu. Lucrarea principală, cvadipticul ,,Anotimpurile” a fost nu numai lucrare de pe afiș dar și „vedeta” expoziției.
Alte lucrări admirate și apreciate pe simeza galeriei sunt „Îngerul păzitor”, „Păun”, „Creatura marină” și „Creatura înaripată”. Pentru a semnala exisența în palmares a unei lucrări de mozaic, ce nu a putut fi expusă, artista a prezentat lănga afișul expoziției, reproducerea fotografică în mărime naturală a lucrării „Îmbrățișare”, lucrare ce a fost selectată de un juriu româno-italian să participe la Bienala internațiională „Arca di Noe” ce se va desfășura în perioada 21-30 iunie 2017 în castelul Aragonese din orașul italian Taranto.
După multă muncă, multe renunțări pe plan personal, după o bogă activitate expozițională (18 expoziții de grup), neobosita artistă Raluca-Ioana Enăchescu și-a văzut visul împlinit – reunire creațiilor sale într-un spațiu inedit, primitor și potrivit cu lucrările sale – Galeria Occidentului.
În galeria de imagini de mai jos puteți vedea aspecte de la vernisaj și din expoziție.
Folosindu-se de spațiul generos (și întortocheat) pus la dispoziție de Galeria Romană, Alina și Adrian Birnea (E2A) au realizat un eveniment interesant pentru avidul de artă de sâmbătă seară. Foarte multă lume, multe chipuri cunoscute (cunoscători de artă sau nu), chipuri noi, toți veniți să fure din măiestria oferită de artiștii expozanți. Fotografi grămadă, profesioniști sau nu. Tratație, șampanii. Au spus prezent, printre alții, artiști ca Raluca-Ioana Enăchescu, Cecilia Găinaru, Anne Marie Putureanu, Elena Dumitrescu, Neluța Stăicuț, Marieta Răceală, Paula Slivinschi, Alexandra Ciocoveanu, Florentina Bazgan, Simona Albeșteanu, Carmen Florian, Alexandra Ciric, Lia Sturzoiu, Viorica Teodorescu, Anna Maria Iatan, Gabriel Popescu, Daniel Lorintz, George Costea, Romenno, Adonis Ghițulescu, sculptorul Costel Păun sau neobositul pictor de negru Elian Băcilă, Cîrstina de la Studina, Constantin Sinescu, Traian Nica Tuckman. Domnișoare frumoase, purtând nestemate create de Adrian Taraq (Quarat Bijoux). Vasile Breslașu ne-a prezentat extraordinare genți din piele (naturală, desigur). Plină de vervă, actrița Doina Ghițescu ne-a încântat cu povești despre cei ce au avut curajul să-și expună creațiile. A încercat să ne explice ce și cum și criticul Virgil Cojocaru-Cover, dar propriile lui gânduri așternute pe hârtie i-au părut lui însuși peste puteri, așa că a renunțat la cele scrise și ne-a vorbit liber. Ne-a spus și el povești-povești.
Nu ne-a păcălit, așa că l-am convins să ne dea măcar o pagină din textul scris, fragment pe care îl prezentăm mai jos. Iar dacă aveți răbdare (sau nu, după caz), la final veți descoperi o galerie cu unele dintre frumoasele lucrări expuse.
«Un grup neomogen de artiști, consacrați, mai puțin cunoscuți, în căutarea afirmării, care împreună alcătuiesc un minunat grup al artei plastice, cu multiplele ei ramuri artistice: pictură, grafică, artă fotografică, tehnici variate pe pânză, lemn, sticle, carton, hârtie.
Ecoul acestui vernisaj la care participăm azi, aici, în incinta Galeriei de artă «Romană», binecunoscut lăcaș de cultură, cu deosebită plăcere, va întrece cu mult toate așteptările iubitorilor de artă și frumos, la care trebuie să adăugăm și părerile bune ale criticilor de artă.
Atât de intensă îmi este emoția pe care o trăiesc, alături de dumneavoastră, când privim și admirăm picturile expuse încât simțim de parcă viața noastră ar fi o pictură.
Picturile expuse sunt ca un râu de garduri din experiențe artistice, realizate de neobosite minți gânditoare și experimentatoare. Fiecare tablou din expoziție este o lume aparte, un univers vrăjit și misterios, care face ca artiștii să se deosebească între ei. Ca și cărțile bune, tablourile dumneavoastră sunt corăbii rezistente care vor trece cu succes prin întinsele mari ale timpului și istoriei.
Expoziția Arta de a fura timpului o clipă este organizată la Galeria de artă «Romană» de către Aria management & Events2A.
Cei 2A în persoanele Alina și Adrian Birna au solicitat și au admis în expoziție pentru a fi supuși criticilor dumneavoastră artiști curajoși, care au lăsat la o parte micile orgolii care prin mărire pot deveni catastrofale, și nu mi-aș dori să aud sau să văd că și artiștii plastici se iubesc între ei cu atâta aură, precum politicienii, exemple nedemne de urmat.
Ecoul acestei expoziții sper să depășească cu mult așteptările noastre și să nu fie un foc de paie, un vârtej trecător de speranțe sfărâmate. Să speram că la ieșirea de la acest minunat vernisaj, intitulat maiestuos Arta de a fura timpului o clipă de bucurie și fericire, adaugă subsemnatul, să nu fim așteptați afară de cine știe cine și de ce, pentru a ni se deschide dosare de urmărire pentru furt de frumusețe și trafic de inteligență.»
Aria Management & 
Events2A
Vă invită să participați la expoziția de grup intitulată Arta de a fura timpului o clipă
Tematica este la alegere.
Grafică, Pictură, Sculptură, Tapiserie, Mozaic, Fotografie.
Evenimentul va avea și elemente surpriză.
Limita standard este de 4 lucrări/autor, pentru sculptură fiind de 1 sau 2 lucrări.
Lucrările trebuie să fie înrămate şi cu sistem de prindere.
Pentru mai multe detalii: ariamanagementevents2a@gma
Tel: 0735.118.598 – Alina Birnea
0763.202.178 – Adrian Birnea.
Evenimentul va avea loc în data de 21 ianuarie 2017 la Galeria Romană – Poarta spre Artă și va putea fi vizionată până în data de 28 ianuarie 2017.
O nouă creație marca Raluca-Ioana Enăchescu! iar «perechea» ei, Creatura înaripată, este de ceva timp în lucru.
Tehnică: mozaic si papier mache.
Dimensiuni: 60x80cm.
Particularități: în relief cu intarsii de metal (cupru) și două culori de chit. Anul creației: 2016
Creatura marină – din alte unghiuri:
Creatura înaripată – work in progress:
În zilele de 28, 29 și 30 octombrie s-a desfășurat la Muzeul Satului festivalul «Meșteșugar FEST – România Creativă», dedicat artelor meșteșugărești tradiționale din România. Au fost ateliere tematice interesante, mai ales pentru copii, cum a fost cel de duminică, dedicat creației de păpuși din papură, atelier pentru copii susținut de Aura Niculae – reprezentantă a Satului Meșteșugurilor din Comana.
Programul a fost unul suficient de interesant, atât pentru expozanți cât și pentru vizitatori. Atelierele tematice au fost susținute de Alexandru Ilinca (creație de opinci), Ana Maria Rai (creație de podoabe), Casiana Tudor (creație de „Mândruțe”- broșe și insigne), Alice Bîrca (desen și pictură).
Pe lângă aceste ateliere specifice, scena mare a fost gazda unor ansambluri folclorice prestigioase dar și a unor soliști îndrăgiți, cum ar fi: Ansamblul folcloric profesionist Transilvania – Baia Mare (director – Iuliana Dăncuş), Grădiniţa Flori de tei – Bucureşti, Ansamblul folcloric profesionist Burnasul – Alexandria, Fanfara ţărănească de la Vorona – Botoşani, Ansamblul KaraSu– Medgidia și alții.
Foarte multe lucruri interesante de văzut, o parte din ele surprinse în galeria de imagini de mai jos:
Muzeul Satului este o lume cu totul și cu totul aparte. Odată intrat în incinta muzeului, simți cum te desprinzi și te rupi de agitația și artificialitatea urbanului. Intri într-o altă lume, a ruralului, a naturalului, a firescului, o lume a originilor noastre firești de care ne-am îndepărtat de mult și cu mult. Casele cu identitate proprie, aleile și potecile ce te conduc spre locuri nebănuite și uluitor de frumoase, peisajul natural, pisicile care te întâmpină la tot pasul, îți induc o stare de liniște interioară, dar și de bucurie.
În ziua de 22 octombrie, întregul complex muzeal era în sărbătoare în cinstea Sfântului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, din Tesalonic. Atmosfera era una veselă, de sărbătoare, cu spectacole cu muzică și dansuri din folclorul românesc, dar și una de târg, cu meșteri populari ce-și scoseseră la vânzare obiecte realizate cu atâta măestrie și produsele culinare tradiționale. Plimbându-ne pe alei, am zăbovit un pic sub coroana unui stejar foarte bătrân, ce părea a fi paznicul locului si al timpului.
,,Ferestre spre Cer”, expoziția noastră de icoane pe sticlă și lucrări de inspireție religioasă, a venit în completarea atmosferei generale a muzeului.
Icoanele pe sticlă au o energie și un farmec aparte. Și unde ar fi mai potrivit locul pentru ele, dacă nu chiar într-o căsuță tradițională din lemn.
Când ni s-a descuiat ușa și am intrat în Casa Glod, am simțit că este o casă vie, că ea treiește, că ea are și degajă o energie aparte. Casa, cu cele trei cămăruțe, cu ferestre micuțe și uși joase, cu podea si plafon din lemn, mi s-a părut casa din povestea piticilor de altădat. Încă din curtea casei, ne-a intâmpinat o pisică prietenoasă, ce ne-a însoțit înăuntru și care ne-a asistat pe toată durata panotării.
După ce s-au așezat icoanele și lucrările cu caracter religios pe simeze, șevalete si etajerele din încăperi, atmosfera interioară a casei a căpatat un aer și mai deosebit. Asemenea unei făpturi neprihănite, așa cum mi s-a părut că am găsit-o la venire, icoanele noastre, i-au conferit sfințenie, au încununat-o cu acea aură de lumină specifică sfinților.
Participanții la vernisaj, doamna profesor-artist plastic Elena Borundel, domnul Cornel Dumitrescu – custode, doamna Iulia Grumăzescu – director artistic al muzeului, expozanții cursanți și absolvenți ai Școlii de Artă București – Secția Decorațiuni Interioare, rudele, prietenii, invitații, pictorul Vergil Cojocaru Cover, pictorul de negru Elian Băcilă, domnul profesor geograf Dumitru Baltă, vizitatorii spontani, au înnobilat evenimentul cu lucrările, discursurile și prezențele domniilor lor.
Mascota evenimentului a fost cătelușul familiei Borundel, un pui din rasa Fox Terrier, de numai o lună și jumătate, care a stârnit zâmbete și admirație și a fost plimbat prin brațele tuturora.
În concluzie, o zi petrecută în Muzeul Satului, este o adevărată încântarea a sufletului și totodată o binecuvântare de la Dumnezeu.
Articol semnat de Raluca-Ioana Enăchescu.
A X-a ediție a expoziției de grup/arte plastice realizată de UAP și totuși prima la care merg. Și n-aș fi mers nici anul acesta dacă nu aș fi fost motivat de două lucruri. Primul este faptul că am destui prieteni care au avut lucrările selectate pentru această expoziție. Al doilea este faptul că cifra romană din titlul expoziției reprezintă de asemenea și simbolul pentru o necunoscută. Ceea ce întotdeauna a fost pentru mine această expoziție. Recunosc că am fost curios să văd cum arată lucrarea lui Elian Băcilă și Îngerul Ceciliei Găinaru alături de celelalte lucrări. Fiind o expoziție organizată în incinta Parlamentului am fost încrezător că va fi o organizare de excepție.
Ca să parafrazez un cântec din copilărie, ora 6 a sosit, omul negru n-a venit. Ora 6, adică ora vernisajului, a sosit, omul negru, adică juriul, nu a sosit. A sosit abia peste două ore. Două ore în care vizitatorii expoziției au fost nevoiți să socializeze, să mai schimbe o carte de vizită, să mai facă o poză. La ora cuvenită, ne-am adunat cu toții s-ascultăm din înțelepciunile juraților. Ni s-a explicat că s-a încercat o detașare de tradițional, cu toate că multe lucrări aveau o tendință tradiționalistă. Mare lucru nu s-a înțeles poate și pentru că vizitatorii, cuminți, au păstrat o distanță cuviincioasă față de vorbitori. La sfârșitul discursului a venit și anunțul mult așteptat de toți: poftiți la masă! O masă bine-venită după două ore de ture. Desigur că vinul s-a epuizat instantaneu, dar n-a fost o problemă pentru că doritorii l-au înlocuit din plin cu coca-cola. Noroc că au fost pateuri din belșug.
Și acum, despre expoziția în sine: majoritatea lucrărilor au fost picturi, multe lucrări interesante, plăcute privirii, nu știm dacă și criticilor prezenți. Au fost de asemenea și câteva sculpturi, precum și o mână de lucrări realizate în tehnică mixtă. Ce a surprins neplăcut a fost lipsa etichetelor. Ceea ce se traduce prin faptul că, dacă nu cunoșteai personal lucrarea și autorul, habar n-aveai despre ce e vorba. Unii autori mai descurcăreți au făcut rost de o bucățică de hârtie și un scoci, de un pix, și au rezolvat treaba cât de cât. Treaba care, de fapt, trebuia făcută de organizatori înainte de a deschide expoziția.
Cât despre selecția lucrărilor, nu știe nimeni care a fost criteriul obiectiv sau criteriul real. Și pentru că familia creatorilor artistici nu este foarte mare, a surprins pe multă lume absența din selecție a lucrării Odette cu aripil e frânte, a Ralucăi-Ioana Enăchescu, realizată în mozaic, lucrare văzută și apreciată de mulți artiști plastici. Dar asta este o altă poveste. În orice caz, organizatorii puteau face mult mai mult, fiind vorba totuși de Uniunea Artiștilor Plastici. Ca să nu mai vorbim de instituția Parlamentului, care avea datoria și posibilitatea de a se implica mult mai mult, nu doar să pună la dispoziție o sală seacă. De remarcat și absența aproape totală a mass-mediei, cu excepția celor de la Senso. Umblă vorba că ar fi fost și cei de la Radio România. Puțin, foarte puțin, pentru un eveniment pretins a fi de mare calibru.
Și pentru că vorba multă strică, să lăsăm imaginile să vorbească, iar concluziile le trageți singuri.
«De profesie arhitect, Raluca-Ioana Enăchescu surprinde prin pasiunea pe care o manifestă pentru o varietate de tehnici: icoane pe sticlă, pictură pe sticlă, gravură, dar și unele mai dificile, cum ar fi mozaicul, traforarea lemnului, vitraliu, etc. Pe toate acestea le abordează cu profesionalism, răbdare și respect deopotrivă pentru întreg cât și pentru detalii.» (Adrian Stoenică – arhitect si artist plastic, membru UAPR)
Elevă a Școlii de Artă București, Secția Decorațiuni Interioare (anul 3, an de specializare), Raluca-Ioana Enăchescu se pregătește intens pentru participarea la expoziția de grup de icoane pe sticlă „Ferestre spre Cer”, care va avea loc în perioada 22-30 octombrie 2016 la Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București. Expoziția va fi susținută de o serie dintre elevii Secției Decorațiuni Interioare, clasa profesor artist plastic Elena Borundel, din cadrul Școlii de Artă București.
Aflată la a doua expoziție de grup de icoane pe sticlă, Raluca-Ioana pregătește acum, pe lângă icoanele pe sticlă, pictate în tehnica tradițională, și ceva mai original: cruci din lemn pictate și decorate cu pietre mici de mozaic din marmură și propune și ceva inedit: o combinație dintre cruce de lemn și icoană pe sticlă.
«Când cele trei puteri, rațiunea, voința și sentimentul se unesc într-o ecuație cu o necunoscută, rezultatul din punct de vedere artistic este creația sub orice formă. În cazul doamnei Raluca-Ioana Enăchescu, acest spirit creator răsare din eul său lăuntric, căutând lumina simezelor, permanent. Creația ei este o mărturisire inocentă a sufletului, devenind treptat o spovedanie cromatică, pe care o impărtășește prin expozițiile sale, publicului iubitor de frumos.» (Elena Borundel – profesorul și mentorul artistei).
