Muzeul Satului este o lume cu totul și cu totul aparte. Odată intrat în incinta muzeului, simți cum te desprinzi și te rupi de agitația și artificialitatea urbanului. Intri într-o altă lume, a ruralului, a naturalului, a firescului, o lume a originilor noastre firești de care ne-am îndepărtat de mult și cu mult. Casele cu identitate proprie, aleile și potecile ce te conduc spre locuri nebănuite și uluitor de frumoase, peisajul natural, pisicile care te întâmpină la tot pasul, îți induc o stare de liniște interioară, dar și de bucurie.
În ziua de 22 octombrie, întregul complex muzeal era în sărbătoare în cinstea Sfântului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, din Tesalonic. Atmosfera era una veselă, de sărbătoare, cu spectacole cu muzică și dansuri din folclorul românesc, dar și una de târg, cu meșteri populari ce-și scoseseră la vânzare obiecte realizate cu atâta măestrie și produsele culinare tradiționale. Plimbându-ne pe alei, am zăbovit un pic sub coroana unui stejar foarte bătrân, ce părea a fi paznicul locului si al timpului.
,,Ferestre spre Cer”, expoziția noastră de icoane pe sticlă și lucrări de inspireție religioasă, a venit în completarea atmosferei generale a muzeului.
Icoanele pe sticlă au o energie și un farmec aparte. Și unde ar fi mai potrivit locul pentru ele, dacă nu chiar într-o căsuță tradițională din lemn.
Când ni s-a descuiat ușa și am intrat în Casa Glod, am simțit că este o casă vie, că ea treiește, că ea are și degajă o energie aparte. Casa, cu cele trei cămăruțe, cu ferestre micuțe și uși joase, cu podea si plafon din lemn, mi s-a părut casa din povestea piticilor de altădat. Încă din curtea casei, ne-a intâmpinat o pisică prietenoasă, ce ne-a însoțit înăuntru și care ne-a asistat pe toată durata panotării.
După ce s-au așezat icoanele și lucrările cu caracter religios pe simeze, șevalete si etajerele din încăperi, atmosfera interioară a casei a căpatat un aer și mai deosebit. Asemenea unei făpturi neprihănite, așa cum mi s-a părut că am găsit-o la venire, icoanele noastre, i-au conferit sfințenie, au încununat-o cu acea aură de lumină specifică sfinților.
Participanții la vernisaj, doamna profesor-artist plastic Elena Borundel, domnul Cornel Dumitrescu – custode, doamna Iulia Grumăzescu – director artistic al muzeului, expozanții cursanți și absolvenți ai Școlii de Artă București – Secția Decorațiuni Interioare, rudele, prietenii, invitații, pictorul Vergil Cojocaru Cover, pictorul de negru Elian Băcilă, domnul profesor geograf Dumitru Baltă, vizitatorii spontani, au înnobilat evenimentul cu lucrările, discursurile și prezențele domniilor lor.
Mascota evenimentului a fost cătelușul familiei Borundel, un pui din rasa Fox Terrier, de numai o lună și jumătate, care a stârnit zâmbete și admirație și a fost plimbat prin brațele tuturora.
În concluzie, o zi petrecută în Muzeul Satului, este o adevărată încântarea a sufletului și totodată o binecuvântare de la Dumnezeu.
Articol semnat de Raluca-Ioana Enăchescu.
În perioada 1-28 aprilie 2018, Muzeul Național al Satului ,,Dimitrie Gusti” din București, va găzdui SALONUL ANUAL DE ARTĂ PLASTICĂ RELIGIOASĂ ȘI RESTAURARE, organizat de Uniunea Artiștilor Plastici din România – Asociația Filială Artă Plastică Religioasă și Restaurare.
