Versul de miercuri

Socotitoare

1,3. 1,3,4. 1,3,4,5.
iată, m-ai reînvățat o tablă a înmulțirii
în care doiul nu își mai găsește locul.
mi-aduc aminte,
aveai milioane de motive pentru a mă iubi,
și l-ai ales pe singurul care șoptea las-o,
dar tu să nu te neliniștești.
iată, sunt bine,
chiulesc de la orele de amor,
stau, fumez și beau la colț de stradă,
numărând, stângaci:
1,3. 1,3,4. 1,3,4,5.

Sonia Kalman

Versul de sâmbătă

Timp de gânduri

Ce comoară, flacără iute,
iar m-ai cuprins în adânc
scormonind prin inimă.
Descântecul toamnei,
se-ntinde la stele în lungi săruturi.
Doruri istovite trec dincolo de fereastră.
Cât timp a mai rămas să cred.
Prea multă dragoste,
când vremurile pândesc.
În zare, suntem împreună
de la privire la suflet.
Lumina curge-ntre noi,
rotindu-ne.

Sarah DeJar

Versul de vineri dimineața

Atât

Ți-ai lăsat iepurii liberi pe coastele mele
și mi-am lăsat la intrare coliviile,
agățate în cui. 
Port și porți în torace un balaur,
ei se joacă și noi murim –
ofrandă superbă adusă dragostei.
Ochiul stâng te trădează, cel drept te susține
când încerci să pleci în fiecare dimineață –
vrei să fii la fel ca ceilalți bărbați,
vrei să nu mă ai.
Atât mai am de spus:
lasă coliviile în pace,
vin diseară, personal, să mi le iau.

Sonia Kalman

Versul de joi dimineața

Sonia Kalmnan
Sonia Kalmnan

 

Timpul

Ca o bubă pe care o spargi din ciudă
și care îți provoacă o oarecare greață,
am spart un pahar cu timp, 
și a curs sânge, mult prea mult sânge;
ieri ceasul arăta ora unu,
astăzi, ceasul arată ora altul-și ei îmi zic mie că-s nebună !
Sonia, mai respiră puțin, spunea hidrogenul,
și gura mea era tăioasă de la lamele pe care le-am mestecat,
și stomacul meu se întorcea pe dos
de la sifon.
Se mureau limbile ceasului,
având în buzunarul de la piept
niște papile gustative croite în laborator
special pentru a te și a mă recunoaște,
din pură fantezie.
Pufoșenie de ultimă generație,
dragostea mea pentru grabă
învingea, cumva, natura idioată a timpului;
cică aveam douăzeci și unu de ani,
dar cine dracului știe cu exactitate cât aveam, de fapt,
în condițiile în care timpul a fost primul cadavru
căruia i-am ținut lumânarea?