Veştile despre magia practicată de vrăjitoarea Hira împânziseră galaxia. Era cea mai de temut stăpânitoare a secretelor magice, iar ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuţiţi, îngheţaţi pe vecie, transformaţi în stană de piatră sau ucişi. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ţinuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu uşurinţă între lumi fără a mai găsi drumul de întoarcere, porţi către lumi subterane în care se practica tortura, locuri stranii şi misterioase de unde nu se mai întorsese nimeni, niciodată.

[…]

Aşa că resemnarea domnea peste Galaxie, fiindcă raţiunea îţi spunea că nu are sens să te împotriveşti.

Totuşi, după ani de suferinţă, de groază, şi după ce un foarte bun prieten îşi găsise, la rându-i, sfârşitul în împărăţia blestemată a vrăjitoarei, sporind lista victimelor acesteia, deşi intenţionase să o diminueze, m-am hotărât să încerc imposibilul.

Fireşte, nu pe cont propriu! – asta ar fi însemnat nebunie. Dar ştiam că există undeva, departe în Galaxie, pe Planeta Albă, un bătrân vrăjitor care stăpânea arta magiei la fel de bine ca şi Hira. Acesta însă nu fusese contactat de nimeni, întrucât precizase de la bun început că nu se va amesteca, invocând ”motive personale”. […]

Materialul intergral il gasiți aici:
http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1469829126.html